Mitică Popescu by Camil Petrescu


Mitică Popescu
Title : Mitică Popescu
Author :
Rating :
ISBN : -
Language : Romanian
Format Type : Audio CD
Number of Pages : 120
Publication : First published January 1, 1926

Functionarul public Mitica Popescu este indragostit in secret de patroana bancii la care lucreaza si face tot ce poate pentru a o salva din colaps financiar inclusiv sa ii daruiasca o fabrica de textile.

Cand sefa lui incepe sa simta ca angajatul acesta modest ar putea avea o pasiune ascunsa pentru ea, incearca sa il confrunte.


Mitică Popescu Reviews


  • Ana

    Sinceră să fiu, nu sunt sigură că Mitică o merită pe Georgeta, dar eu sunt tare bucuroasă când o văd pe scenă. Personaj mai vivace, mai contradictoriu, mai greu găseşti.

  • Tudor Cretu

    Mitică e o “pușlama sentimentală”. E un aiurit, așa cum sunt și eu de multe ori, care se teme să vadă mai departe de lungul nasului, iar dragostea îi creează năbădai. Funcționar mediocru, dar cu suflet bun și “inima cât un pumn”, se îndrăgostește tocmai de patroana băncii la care lucrează. Aceasta însă, îl joaca pe degete. Lui i se pun strâmbe și din partea altora, dar în cele din urma, povestea se termină așa cum trebuie, așa cum visătorii ar trebui să creadă în continuare, ca vor avea o viața întreaga fericita alături de niște femei care să îi merite.

    Doua coincidențe aici: și în lectura Agathei Christie (în urma cu vreo trei ore), dar și în piesa Mitică Petrescu a lui Camil Petrescu, exista câte un personaj pe nume Goldenberg - probabil nume evreiesc, m-am gândit ei. A doua a fost ca în timp ce ascultam despre timpul în război petrecut de Mitică, mă aflam efectiv în trecătoarea Oituz și mi-l imaginam pe fronturi, salvându-l pe Nae, secretarul general. Fain ca acțiunea se petrece prin București, cu câteva pasaje la Capșa și pe Calea Victoriei.

  • cipriwellew

    Mitică Popescu, un ageamiu pasional, trăsnit, naiv; o ,,pușlama sentimentală”

    ,,Eu te iubeam așa...(Ca pe un lucru depărtat, fără speranță)... Până atunci erai departe de mine, ca stelele, pe urmă dintr-o dată erai atît te aproape, la un pas [...]”