How to Read a Novelist by John Freeman

How to Read a Novelist Reviews

• 
  Teresa

  Sinopse:
  
  "John Freeman entrevistou os grandes escritores contemporâneos. Desses encontros nasceu Como Ler Um Escritor, um livro importante para compreender a génese da escrita de ficção, o modo como a vida dos escritores influencia, limita ou impulsiona a criação, os mecanismos de transformação da matéria do mundo em matéria literária, a relação dos escritores com o meio literário e com o tempo histórico em que vivem."
  
  Em 400 páginas (com muitas em branco e 56 com um desenho que retrata cada autor em estudo) e através do resumo de entrevistas a cerca de meia centena de escritores, é suposto ficarmos a saber aquela cangalhada toda? Hum... Se sim, a mim escapou-me...
  
  O primeiro autor a ser apresentado é John Freeman e, confesso, fiquei logo de pé atrás. O senhor descobriu o gosto pela leitura, aos vinte anos, com John Updike, tornando-se uma obsessão tão violenta que colecionou quase todas as primeiras edições dos seus livros - "mais de cinquenta, ao todo" -.
  Como ele lia muito (só Updike, claro) começou a ter discussões com a namorada. Então, tomou uma decisão: em vez de ler, casar. Vendeu os "Updikes" todos e comprou um anel de noivado.
  Um ano depois divorciou-se. Saiu do tribunal e foi entrevistar... quem? O Updike!
  
  Cada "ficha" inclui local de nascimento e morada atual do escritor; umas curiosidades sobre a sua vida e ideias; a sinopse de algumas obras; de alguns refere ainda a roupa que vestiam na entrevista (muito importante) e pouco mais.
  
  Até metade li tudo com muita atenção, a partir daí, empanturrada com tanto conhecimento, li mais ou menos...
  
  Gosto muito de ler obras sobre livros e escritores porque, além de desfrutar de uma boa leitura, aprendo sempre muito, mas com este nem uma coisa nem outra. (O Enrique Vila-Matas habituou-me mal...)
  
  As duas estrelas, em vez de uma, são porque fiquei com muita vontade de ler o Updike... e também pela entrevista ao David Foster Wallace - uma estrela que Freeman não conseguiu apagar...
• 
  Diletta

  "Il libro per chi ama i libri." ci dice il retro della copertina, ed è proprio vero. Questo libro ha ampliato immensamente e pericolosamente (per il mio conto in banca) la mia già gigantesca wishlist.
  Piacevole, ben scritto e, sopratutto, interessante. Sono ritratti, visioni, sbirciatine veloci (purtroppo), dei più brillanti scrittori contemporanei. Assolutamente da leggere.
• 
  Carla

  Um livro em que tive a possibilidade de penetrar na mente de alguns escritores de que gosto e outros que ainda não tive a oportunidade de ler, em contexto de entrevista (sempre habilmente conduzidas por John Freeman).
  
  Mais importante de tudo: catapultou-me para a procura/descoberta de livros que nem sabia que existiam. E é assim que a chama se mantém sempre acesa.
  
• 
  César

  Este cavalheiro é diretor da Granta. Só por isso já merece a nossa estima.
  Em capítulos curtos, dá-nos uma sinopse da obra de vários escritores misturada com excertos das entrevistas que conduziu ao longo dos anos. Se, por um lado, tem a virtude de despertar o interesse por alguns que podemos não conhecer, por outro, tem o defeito de ser uma visão fortemente pessoal e reduzidíssima.
  Para quem gosta de antologias.
• 
  Vderevlean

  Așa chef de citit mi-a venit după ce am terminat volumul ăsta! Mamă, mamă :)
• 
  Olivera

  Da li su svi ovi intervjui sami po sebi dobri i kvalitetni? Pa, rekla bih da nisu i da Frimen često baš i nije pričao sa svim ovim autorima o bog zna čemu bitnom.
  
  Međutim, glavna stvar koju sam izvukla iz ove knjige i zbog koje mi je i bila zabavna jeste to što služi kao svojevrsni (skromni) vodič kroz savremenu prozu. Spisak knjiga za čitanje mi se u međuvremenu duplirao i bilo mi je interesantno da čujem nešto što do sad nisam znala o književnicima i književnicama koji se ovde pojavljuju, a koje sam već ranije imala prilike da čitam.
  
  (Takođe, da se ne lažemo, da je nisam dobila za džabe i da mi nije bila pri ruci u momentu kad kod sebe nisam imala ništa drugo za čitanje, verovatno bi mi blejala još neko vreme na polici.)
• 
  Ellie

  
  How to Read a Novelist is a collection of interviews conducted by
  John Freeman with a variety of contemporary authors over a period of 10 years. Some of the writers are Haruki Murakami, Aleksandr Hemon, and John Updike. Each interview is preceded by a short introduction describing the writer and his or her works. The interview itself is two or three pages. The focus of the interview is as varied as the writer being interviewed.
  
  I found this an ideal book to have around for when I only have a few minutes to read (I hate to miss any opportunity!). The only problem is that once I started reading, I didn't want to stop.
  
  The interviews were filled with fascinating quotes and interesting apercus. I strongly recommend the book for anyone who loves books and authors.
• 
  Marie (UK)

  There are real dangers to reading a book like this - the biggest being the length that your TBR can grow to. I have taken an oath to not make my TBR any longer than it is - so I have had to add a new exclusive shelf just for the books I want to read from this book - And NOOOOOO this is not cheating. I am sitting with bated breath waiting for the first of these to arrive but lets get back to this book.
  
  I am not sure it gives me great tips on writing or literary style there are some interesting quotes from authors sprinkled throughout and some interesting facts about how they write but i suspect writing is much more diverse an occupation than be covered in a book like this. I enjoyed the potted biographies and one tip about re reading books has inspired me to think about giving books a second go.
  
• 
  Sebastian Radu

  Titlul este înșelător. Cartea nu prea are sfaturi despre lectură sau despre scriere, ci mai mult prezentări scurte ale unor autori contemporani populari și fragmente de discuție cu aceștia. E ok, dar prezentările sunt mai scurte decât ce se găsește pe wikipedia, iar discuțiile mai reduse decât interviurile obișnuite din ziare și reviste.
  
  Nu o recomand.
• 
  Fede La Lettrice

  Un'antologia interessante e utile, con innumerevoli spunti di lettura.
  
  Come leggere uno scrittore
  John Freeman
  Traduzione: F. B. Ardizzoia, S. Bourlot, G. Giri
  Illustratore: W. H. Chong
  Editore: Codice
  Pag: 380
  Voto: 4/5
• 
  Abeer Hoque

  Full disclosure: John Freeman is a friend.
  
  “How To Read A Novelist” by John Freeman is a warmly written review of modern literature. In the last 15 years, John has interviewed the literati and rising lit stars of our generation, a contemporary canon, from Salman Rushdie to David Mitchell to Margaret Atwood to Doris Lessing to Haruki Murakami to Mohsin Hamid and so on. If someone has published something marvelous in the last decade and half, chances are John has met its author on intimate and literary terms.
  
  HtRaN is a collection of his interviews/essays, and not only do they give cultural, historical, political, feminist, and literary context, they are beautifully written, giving a sense of not just the author, but what their books might mean to us, and this more mysterious thing, what their work means to themselves. What it means to be a writer, and in turn, a reader.
  
  I love John’s language and his articulate and encompassing perspective. Take for example his description of Edmund White as having “a gentle colossal intelligence,” his writing with “rivetless construction, as if it were built in a wind tunnel.” How inventive, and how clear, all at once.
  
  I would have liked the essays to be longer and more in depth. I know there’s much more that John could have written, but perhaps some of that depth was sacrificed for the incredible range of writers reviewed. The good thing about that is if you have a short attention span like I do, then you will be able to rip through the essays right quick.
  
  That all said, the essays in HtRaN will give you a window into the work and world of your favourite contemporary author, and perhaps inspiration to pick up something new.
• 
  Holly

  This is no James Wood- , or John Sutherland-, or Thomas C. Foster- , or Mortimer Adler-sort of "how to" book. It's a collection of super-short previously-published overviews of 50+ well-known authors' careers attached to re-worked interviews/conversations Freeman has conducted since the early 2000s. It contains standard biographical data that only someone very young and/or completely unfamiliar with contemporary fiction would find new, and much of Freeman's writing was stale, trite, and hackneyed.

  While she writes much of enclosed communities, [Toni] Morrison's community of readers has been expanding, especially since Oprah Winfrey chose a book of Morrison's not once, not twice, but four times for her book club.

  And, on David Foster Wallace's use of a fork rather than chopsticks in a Manhattan sushi bar:

  Many readers would be inclined to forgive this culinary lapse because of Wallace's genius. Indeed, in a city not often cowed by literary reputations, the air flickers when he blows into town.

  I don't really think it's a culinary lapse. Why the "Indeed"? And why does the air "flicker"? I don't know.
• 
  Elizabeth A

  This fun and informative collection of author interviews hit my sweet spot. John Freeman introduces each author interview with an insightful summary of the author's work to date, and the essays are as diverse as the people being interviewed. The essays are short, but this is not a book to read in one sitting. Dip in and out. Read up on your fave authors first, or start at with authors new to you. This is a book I will certainly dip into again. Most of the authors interviewed were not new to me, but there where several I had not heard of before. Oh and yes, my TBR pile just got longer. Thanks John!
• 
  Jeremy

  I am a bit disappointed. Judging by the title, the blurb on the cover, and the excerpts on the back, I thought this book was going to be much more instructive. This book is helpful to writers only in an incidental way.
  
  If you're thinking about reading this book, you should know it reads more like a collection of journalistic author profiles than any sort of guide to approaching the texts of various authors. If that sounds okay to you, than you'll enjoy this book.
• 
  Kristyn

  These essay/interviews provide a great introduction to unfamiliar authors or a more in-depth look at well-known literary giants. Be aware that there are several factual inaccuracies (such as birth years). This book could work as inspiration for writers or a book list for readers.
• 
  Alison Smith

  Entertaining and useful book of short pieces about well-known writers. or full review go to
  http://thebooksmithblog.wordpress.com
• 
  Mustang Sally

  Okuması eğlenceli. Tanıdığınız yazarlar hakkında yeni bir şeyler öğrenirken, adını hiç duymadığınız ilginç yazarları tanıyorsunuz.
• 
  Maria

  Useful.
• 
  Dianais

  This one was a bit of a disappointment. Not a short story collection, nor an interview book. It mostly looks like Wikipedia pages all thrown together and randomly enriched with author interviewa.
• 
  Pedro Bello

  Uma boa maneira de conhecer novos escritores
• 
  Célia | Estante de Livros

  Sempre que posso, tento separar a obra do seu respetivo autor. Há situações em que isso, para mim, é impossível (exemplo recente do que sucedeu com a Marion Zimmer Bradley), mas as crenças e opiniões de um autor não costumam ser decisivos para decidir se quero ou não ler um livro seu. Ainda assim, vi este livro como uma oportunidade interessante para descobrir novos autores e conhecer um pouco melhor aqueles de quem já li obras ou pretendo ler.
  
  John Freeman é um crítico literário que foi, ao longo dos anos, entrevistando vários autores e decidiu juntar neste livro perfis/entrevistas de vários deles. Temos vários laureados com o Prémio Nobel e outros prémios literários importantes, a maioria deles autores quase unanimente reconhecidos pela sua importância na literatura, ainda que nem sempre reconhecidos como tal pelo público e pela quantidade de livros vendidos. Cada escritor tem direito a uma ilustração, uma mini-biografia e um texto onde Freeman traça um breve perfil do escritor, consusbstanciado nas impressões captadas no momento em que entrevista o autor. Os “perfis” são assim, na sua maioria, mais avaliações de caráter da parte do autor do livro do que propriamente citações dos próprios escritores.
  
  Interessante é a palavra que escolheria para descrever este livro, na medida em que abriu portas a autores desconhecidos (para mim) e deu-me vontade de regressar a autores que já conhecia. Contudo, não li todos os perfis com o mesmo interesse e achei mesmo que vários deles teriam ganho com um maior desenvolvimento, para além das 3-4 páginas que a maioria tem. Apesar do mérito deste livro, não consegui deixar de sentir, de acordo com os meus gostos pessoais, um certo snobismo literário. Digo isto porque há, da parte do autor, um notório desinteresse por fenómenos de vendas e/ou de género. Lembro-me assim, de repente, de J.K. Rowling e de George R.R. Martin.
  
  Uma nota final para a editora Tinta da China: os meus parabéns pela edição cuidada, tanto em termos de materiais utilizados, como a nível de grafismo e de alguns detalhes que tornam este livro algo mais do que o conteúdo que traz dentro de si.
• 
  Liana Machado

  John Freeman selecionou 55 autores que entrevistou a epoca que era editor da Granta e fez um bom guia literário sobre eles. O livro trás sucinta biografia dos autores, principais influências literárias, gêneros predominante, prêmios, obras contextualizadas e alguns trechos de entrevistas. Um bem escrito guia de referências.
• 
  Julia

  Was my "to-read" list expanded thanks to this book? Obviously.
  
  I gained insight into a lot of authors I knew in these short interviews, and I also learned about authors who might not have been on my radar and who I'm now eager to check out.
• 
  Rachel

  This book was different than I thought it would be. Basically it's a book of author interviews, some much more interesting than others.
• 
  Cristina Boncea

  Am reușit în sfârșit să termin de citit această carte de interviuri primită de la Editura Vellant. Mă bucur că am parcurs punctual fiecare interviu în parte pentru că, așa cum ne urează Anca Fronescu la sfârșit, chiar am reușit să descopăr mulți autori noi și interesanți, nu toți însă traduși deja în limba română.
  
  Cartea începe cu povestea personală a autorului în ceea ce privește fascinația sa pentru marele John Updike. De aici reiese cum nu trebuie să ne abordăm idolii și să rămânem fideli sinelui nostru propriu. Interviurile nu sunt structurate în stil clasic, cu întrebări și răspunsuri (deși sunt câteva și în acest fel), ci scrise pe paragrafe în care autorul descrie împrejurările în care se afla cu respectivul scriitor, gesturile acestuia, cât și multe dintre răspunsurile lui mai degrabă sub forma unui discurs fără public. La începutul fiecărui interviu avem o scurtă biografie a fiecărui scriitor în parte, lucru care ajută mai bine la plasarea acestuia în timp (deși majoritatea au undeva pe la 60-70 de ani la momentul interviului), cât și înțelegerea background-ului care i-a influențat scrierile. Ultimul interviu datează din anul 2013, însă majoritatea sunt luate cu ceva ani buni înainte de 2010.
  
  Am cumpărat deja multe titluri scrise de autori despre care am citit în această carte, deci se poate spune că a avut un real impact asupra mea. Philip Roth și Doris Lessing se regăsesc deja pe rafturile mele, urmând să fie acompaniați în viitorul apropiat de Michael Cunningham (mi-a plăcut foarte mult filmul făcut după cartea sa cu același titlu, O casă la capătul lumii, pe care l-am văzut acum mulți ani), Jennifer Egan sau Amy Tan. La final, există și o listă cu toți autorii și cărțile lor traduse în română care m-a încântat foarte tare; o voi folosi pe post de listă de romandări, la fel precum cea de la sfârșitul cărții lui Stephen King, Misterul Regelui. Despre scris. Unele interviuri sunt mai scurte, altele mai lungi, unii autori se confesează mai profund, alții vorbesc strict despre cărțile lor, însă este foarte interesantă această diversitate de personalități și culturi. Cea mai nedumerită m-a lăsat interviul cu Ayu Utami, care nu a spus mare lucru, creând și mai mult mister în jurul cărților sale astfel.
  
  Consider Cum să citești un romancier un fel de ghid pentru cititorii interesați de a parcurge mai întâi operele unora dintre cei mai consacrați autori de pe întregul glob (nu doar englezi și americani). Toți cei menționați aici sunt demni de atenție, nu doar datorită premiilor pe care le-au câștigat, ci a simplului fapt că ei ca artiști au „acel ceva” care reiese dintre pagini și te atrage ca un magnet asupra lucrărilor publicate. Recomand pentru crearea unei mai bune impresii de ansamblu asupra autorilor acestui secol și cunoașterea frugală a fiecăruia dintre ei.
• 
  Dženan Mušanović

  O piscima i motivima (Osvrt na knjigu Kako čitati pisca Johna Freemana)
  
  Knjiga Kako čitati pisca prolegomena je u zanat spisateljstva, zapravo više kompendijum u kojem se sukusiraju razgovori, promišljanja, teme i crtice iz biografija velikog broja pisaca. Ono što se nahodi ispod krabulje svakog pisca je čovjek koji se otkriva u životnoj punini. Freeman je intervjuisao i razgovarao s mnogim znamenitim piscima današnjice – Jonathanom Franzenom, Jonathanom Safran Foerom, Orhanom Pamukom, Toni Morrison, Harukijem Murakamijem, Mo Jenom, Margaret Atwood, Johnom Updikeom, itd. Svaki od njih nudi nešto drugačije i tipično svoje, što u ljudskom, što u spisateljskom vidu. Čak i jedan od sinopsisa knjige veli nešto slično, naime
  

  U Kako čitati romanopisca susrećemo se s Paulom Therouxom o stanju seksa u Americi, Margaret Atwood kao izumiteljicom, Johnom Updikeom kao savjetnikom za ljubavne veze i Geoffom Dyerom kao najmodernijim engleskim sredovječnim romanopiscem, među mnogim drugima uključujući Jonathana Safrana Foea, Philipa Rotha, Doris Lessing, Toni Morrison, David Foster Wallace, A. S. Byatt i Peter Carey.

  
  Svakom intervjuu prethodi kratki uvod u kojem se opisuje pisac i njegova djela. Sam intervju ima dvije-tri stranice. Fokus intervjua je različit kao i pisac s kojim se razgovara.
  
  Interesantnije od toga je pratiti kako su motivi nastajali, rađali se i razvijali zajedno s njihovim nositeljima, zapravo, kako je sama raskoš života, raznolika i šarolika kakva jeste, različite pisce kalupila i oblikovala. To vodi ka zaključku i misli – zašto bi bilo važno čitati i zašto jeste važno čitati pisce različitih profila – nacionalnih, stilskih, žanrovskih, tematskih...
  
  Ova knjiga je zbirka, kako smo kazali, Freemanovih intervjua/eseja, i ne samo da daju kulturni, povijesni, politički, feministički i književni kontekst, oni su lijepo napisani, donoseći osjećaj ne samo o autorima, već i o tome šta bi nam njihove knjige mogle značiti, te još veće otajstvo, šta njihov rad znači njima samima. Šta znači biti pisac, a zatim i čitatelj. Podjednako je teško biti dobar čitatelj, kao i dobar spisatelj.
  
  Mnogo bi studiozniji projekat od ove knjige ispao da su eseji duži, uneseniji i dublji. Znam da postoji još mnogo toga što je John mogao napisati, ali možda je dio te dubine žrtvovan zbog nevjerovatnog raspona recenziranih pisaca. Ako ništa, već samo to je dobar razlog da se kroz ovu knjigu prođe, lepršavo i bez zamora, a da se dozna za mnogo pisaca koji su u sjeni naših spoznajnih i doznajnih horizonata.
  Uz sve rečeno, eseji u Kako čitati pisca pružit će vam prozor u rad i svijet savremenog autora, a možda i inspiraciju da odaberete nešto novo. I to je jedna od „opasnosti“ ove knjige – što može povećati, produžiti i proširiti našu možda ionako poveliku listu knjiga za pročitati.
  
• 
  Chiara F.

  Quanto si fanno amare i libri che parlano di libri e, in questo specifico caso, di scrittori.
  La struttura del saggio è lineare ed essenziale: ritratto dell’autore, sua piccola biografia con elenco delle opere più significative, quindi caratteristiche peculiari o curiosità che Freeman é riuscito a carpire nel corso di interviste rilasciate in occasione dell’uscita di un nuovo romanzo o del conferimento di un premio famoso.
  La maggioranza degli autori qui riuniti non ha bisogno di presentazioni (nell’elenco di intervistati figurano i nomi più illustri della letteratura contemporanea da Philip Roth, a David Foster Wallace, da John Updike all’ultimo premio Nobel Kazuo Ishiguro) per un totale di ben 55 camei che Freeman inquadra col pretesto di descriverne sommariamente la filosofia e lo stile di vita attraverso le loro stesse parole, ma che diventa una sintesi fin troppo stringata delle loro visioni tradotte in prosa. I dettagli biografici spaziano dalla vita quotidiana (c��è chi si alza al mattino prestissimo da sempre perché carbura solo in quelle ore come Tony Morrison o chi lavora fuori casa in un appartamentino come Paul Auster che altrimenti darebbe fastidio alla moglie Siri Hustevedt a sua volta prolifica scrittrice d’arte) ai messaggi che con la propria attività letteraria questi scrittori hanno deciso di comunicare (dall’attivismo politico del nigeriano James Ngũgĩ o dello stesso premio Nobel suo compatriota Wole Soyinka, al coming out letterario, che ha dato voce anche al mondo omosessuale di Edmund White o Alan Hollinghurst). Gli aneddoti legati alla figura dello scrittore e di come questi ne spieghino scelte stilistiche, produzioni letterarie e vita sociale sono innumerevoli, ma la pregevolezza dell’opera sta essenzialmente nel lungo elenco di libri, premiati e non, che vengono citati in riferimento ad ogni autore, lista da cui ogni lettore può attingere a proprio gusto e piacere. E posso dire che io... ne ho proprio attinto a piene mani!!!!
• 
  Taylor

  As someone who is enamored by John Updike, I was pleased to see Freeman's introduction to his collection of author interviews was a memoir about his obsession with John Updike. The essay in its original form, "U and Me: The Hard Lessons of Idolizing John Updike," can be
  found here on The Believer's website. He shares how Updike's literature shaped his life; to the extent that he purchased every Updike publication, thinking he was studying the characters to learn what "not to do." He also studied Updike's life, and by imitation, he decided to move from NYC to a small New England town to write. A living choice that worked for Updike but failed Freeman.
  
  What distinguishes Freeman's essay is that he interviewed Updike three times--the second time was the day after Freeman finalized his divorce. His personal life leaked into the interview and became an awkward conversation whereupon Updike genuinely expressed his condolences but seemed unable to revive the interview after that kind of a low point. This essay, "U and Me" is a somber but compelling reflection of Freeman's life between the moment he fell in love with Rabbit, Run to his final conversation with Updike, years after his divorce and fateful interview.

  This is the fallacy behind every interview or biographical sketch, to tether a writer’s life too literally to his work, or to insist that a novel function as a substitute for actually living through the mistakes a person must actually live through in order to learn how to properly, maybe even happily, survive.

  
  
  The essay is truly one of the best CNF pieces I read this year. I appreciated Freeman's honesty by admitting failure in his novel-writing endeavors and his marriage. I think sometimes we look up to our favorite authors so much that we think we might be able to move to a quaint New England town and be able to write Pigeon Feathers, or get an MFA at the U of A and become DFW.
  
  My five-star review is for his personal essay alone. It's awesome. The rest of the book is a great collection of interviews, my only hang up is that all but three were previously published.
  
  His interviews of Jennifer Egan, Jeffrey Eugenides and Aleksandar Hemon are the only ones published for the first time in this book. All the rest can apparently be found online. So I don't see the full value of your money here unless you're buying the paperback, but I do recommend at least finding it at the library.
  
  The Eugenides interview was brief, but great. I loved his book The Marriage Plot, and Freeman talked to him right after the paperback came out. Eugenides touches on the inspiration and process for each of his novels.
  
  How to Read a Novelist isn't "How to Write Good and Do Other Literary Stuff Good Too." It's an insight into these novelists' worlds, introducing you to the person, not the glorified idea of them. Speaking of Eugenides, I thought it was interesting that he and Jonathan Franzen are good writer friends. They talked through their troubles on Middlesex and The Corrections.
  
  

  Over tennis matches and meals at diners, the two became friends. "He was writing what became The Corrections at that time, and having a really difficult time, and I was writing Middlesex and I was having a very difficult time, and he was throwing away most of the book--he had to redo it. And I went through a similar thing. [...] There are just pages and pages. It's a bloodbath. I throw away so much."

  
  
  I don't know any words that are more encouraging or more relatable. And most of the interviews are filled with comments like these. The book won't make you a better writer, but it may encourage you to keep trying. Instead of worshipping the pages our favorite authors write, we should remember that they experience similar writing hardships.
  
  

  Whether they have a Nobel or a Pulitzer, or a first novel ten years in the making, all of these novelists are still shocked, each time they finish, that it gets done at all.

  
  
  All writers have one thing in common: more than anything else they are compelled to tell a story. Although, I was surprised to hear even John Updike say in 2003:
  

  There's the fear that somehow you neglected to say what was really yours to say. I've written a lot. I must have somewhere touched on almost every aspect of my life and experience. Nevertheless, there's this haunting fear that the thing you left out isn't going to be finally captured.

  
  Fear comes from inaction. Fear may have driven Updike, but he fought it by writing hundreds of essays and reviews. He published 21 novels, 18 short story collections, 12 collections of poetry, 4 children’s books, and 12 collections of non-fiction. Anytime I choose not to write, I'm risking the chance of never being able to express what I really hope to. Given Updike's stats, there is a good chance he got to say what his soul really wanted to. We'll never know, but just think of all the beauty he left us while trying.
  
  ---
  The list of the authors interviewed:
  Toni Morrison, 2004
  Jonathan Safran Foer, 2005
  Haruki Murakami, 2008
  Richard Ford, 2007
  Ngugi wa Thiong’o, 2006
  Gunter Grass, 2007
  Nadine Gordimer, 2007
  David Foster Wallace, 2006
  Doris Lessing, 2006
  Hisham Matar, 2007
  John Irving, 2005
  Kazuo Ishiguro, 2005
  Charles Frazier, 2006
  Edmund White, 2005
  Geraldine Brooks, 2008
  E.L. Doctorow, 2005
  Imre Kertész, 2004
  Kiran Desai, 2006
  Philip Roth, 2006
  Dave Eggers, 2005
  Vikram Chandra, 2007
  Tom Wolfe, 2004
  Robert M. Pirsig, 2006
  Peter Carey, 2008
  Mo Yan, 2012
  Donna Leon, 2005
  David Mitchell, 2006
  John Updike, 2003
  Joyce Carol Oates, 2007
  Amy Tan, 2005
  Don DeLillo, 2006
  Louise Erdrich, 2008
  William T. Vollmann, 2000
  Norman Mailer, 2007
  James Wood, 2008
  Margaret Atwood, 2006
  Mohsin Hamid, 2007
  Richard Powers, 2006
  Michael Ondaatje, 2007
  Ian McEwan, 2005
  Salman Rushdie, 2005
  Marilynne Robinson, 2012
  Edmundo Paz Soldán, 2006
  Ayu Utami, 2006
  Jeffrey Eugenides, 2013
  Edwidge Danticat, 2004
  Geoff Dyer, 2003
  A. S. Byatt, 2005
  Michael Cunningham, 2005
  Jennifer Egan, 2013
• 
  Matteo Mazzoli

  Una carrellata di brevi interviste, aneddoti e commenti su alcuni dei più grandi scrittori che Freeman ha conosciuto ed incontrato nel corso della sua carriera. Sono tante le voci che si susseguono raccontando non solo qualcosa della loro narrativa, ma soprattutto di loro stessi in un particolare momento della propria esistenza (un Gunter Grass ottantenne che riflette sulla propria gioventù e sulla macchia del suo arruolamento nelle SS; Safran Foer all'usciata di Molto Forte, Incredibilmente vicino in una scuola di NY vicinissima a Ground Zero e alle critiche feroci che hanno accompagnato l'uscita del suo romanzo; Philip Roth e la sua personale visione sulla morte di Everyman, ecc.), o in un determinato istante in cui i loro destini si intrecciano con le vicende del loro paese. Davvero molto interessante, anche in grado di svelare le storie personali di autori dei quali magari si conosce meno della loro vita, esperienze, pensiero. Consigliato