La Loi Du Talion by Gérard Klein

La Loi Du Talion Reviews

• 
  Socrate

  Fusese o operă de mare amploare.
  De zece ani nu părăsise niciodată biblioteca în care lucra, în care umplea foaie după foaie, aşezându-le apoi teancuri, recitindu-şi propriile însemnări la capătul câtorva luni, călătorind în miraculosul univers matematic pe care-l crea încetul cu încetul.
  Către jumătatea celui de-al zecelea an, văzu profilându-se silueta rezultatului. Ultima ecuaţie. Rezolvarea perfectă. Demonstrarea matematică a existenţei lui Dumnezeu.
  Fusese obligat să ţină cont de toţi factorii, să construiască un model exact şi teoretic al universului, să adune laolaltă un milion de coordonate, să le lege în mănunchiuri strânse, cărora să le dea foc şi apoi să le cântărească cenuşa. Dar în acest moment cunoştea ecuaţia ultimă, o scria, o demonstra. În extrema ei simplitate, nu se întindea decât pe o mie de pagini. Lucră douăzeci de ore pe zi. După trei luni de caznă istovitoare, sfârşi această muncă, ultima realizare a spiritului uman.
  Scrise ultimul rând, desenă cu un gest de îndrăgostit ultima literă, trase o linie în josul paginii şi se întrebă dacă să scrie cuvântul „sfârşit” cu majuscule.
  Atunci, vocea atotputernică, zdrobitoare, maiestuoasă, tună de pretutindeni şi de nicăieri. Înspăimântat, omul sări cât colo.
  — Biiine, zicea vocea, m-ai găsit. E rândul tău să te ascunzi. Număr până la un milion de ani. Şi să nu încerci să trişezi!